Ultrasii – Ultimii aparatori ai fotbalului romantic

Oameni ai emotiei, ritualului, devotamentului si pasiunii pure, suporterii sunt o specie în sine. Iar cei mai patimasi dintre ei sunt ultrasii. Peste tot in Europa si in lume, de la Bucuresti la Milano, de la Kiev la Londra, de la Madrid la Timisoara, de la Amsterdam la Rio, de la Lyon la Buenos Aires, de la Munchen la Craiova, de la Sydney la Cluj, dragostea in stare pura pompeaza adrenalina prin sangele celor care coloreaza, sonor si vizual, peluzele si tribunele. Momentele de cumpana, triste sau fericite, sunt traite la o intensitate marita de acesti “ultimi aparatori ai fotbalului romantic” intr-o vreme in care fotbalul modern a dat peste cap lumea si s-a cuibarit confortabil in creierele atrofiate de mirosul banilor ale oficialilor care conduc spre dezastru acest adevarat fenomen, fotbalul.

“Nu fotbalului modern” este strigatul de deznadejde al unor generatii de “haiduci” care simt ca li se fura ceea ce au ei mai de pret, dragostea fata de fotbal, fata de clubul iubit, fata de culorile indragite. Si, desi clar inferiori pe toate planurile, numeric, financiar, politic, etc, ei se incapataneaza sa viseze si sa lupte pentru idealurile lor. Iar atunci cand nimic nu se mai poate, cand evidenta razbeste, ei au de ales, ori renunta, ori se adapteaza ori o iau de la capat. Unii au ales prima varianta, au plecat de pe stadioane scarbiti de posibilitatea de a sta laolalta cu palariile de cowboy si cu clownii vopsiti pe fata, dar majoritatea s-au repliat si au incercat sa lupte din interior, cu armele care le sunt permise. Dar au fost si cazuri cand s-au intors la radacini si au luat-o de la capat. Despre acesti “viteji” vom povesti mai departe.

Cel mai celebru caz parvine, de unde altfel, decat din tara care a inventat acest fotbal, de pe meleagurile britanice. Fotbalul este cuprins de globalizare, atat din punct de vedere al jucatorilor si antrenorilor cat si al conducatorilor si patronilor de cluburi. Iar Premiere League a fost un taram propice pentru acestia din urma. Astfel ca la aceasta ora multe din cluburile engleze au patroni de alte nationalitati. Startul l-a dat egipteanul Mohammed Al-Fayed care in 1997 a preluat clubul londonez Fulham, apoi rusul Abramovici a cumparat pe Chelsea. Succesul acestei ultime investitii i-a convins pe potentatii de peste ocean care si-au dat seama ca fotbalul nu mai trebuie privit doar ca un sport (in America de Nord nici macar atat nu este), ci ca una dintre cele mai prospere afaceri care poate exista, si care iti aduce si notorietate si expunere, care genereaza la randul lor afluxuri financiare indirecte. Astfel ca …

… in 2002 patronii fostei prim divizionare engleza Wimbledon F.C. muta echipa, pe considerente finaciare, in localitatea Milton Keynes. Majoritatea suporterilor nu au fost de acord cu aceasta mutare tip “sport-franchiza americana” (dupa modelul unor echipe de fotbal americam, baschet, hockey si baseball care au fost stramutate de patroni in localitati mai “bogate”) astfel ca acestia, in frunte cu Kris Stewart, au pus in mai 2002, bazele unui nou club local AFC Wimbledon care a fost inscris in a 9-a divizie din campionatul britanic. Dupa cateva zile de la trialul in urma caruia s-a constituit lotul, a avut loc pe 10 iulie primul meci amical al noii formatii cu Sutton United, la care au asistat 4.657 suporteri. Noua echipa a reusit sa urce treptele diverselor divizii, astfel ca in sezonul 2008-2009 va juca in a 6-a Divizie. Si mai mult decat atat, ea detine recordul meciurilor fara infrangere din toate diviziile campionatului Angliei, cu 78 meciuri consecutive fara infrangere pe parcursul a 3 ani.

… in 2003 s-au aratat intentiile lui Malcolm Glazer de a pune mina pe Manchester United. In martie a cumparat actiuni in valoare de 9 milioane de lire sterline, dar totul s-a aflat abia in octombrie, cind cota sa a depasit 3%, prag la care, conform legilor engleze, trebuia informata si conducerea societatii. Glazer a continuat politica de acaparare si si-a marit cota de actiuni ajungand la 16% in februarie 2004, iar apoi la 28% opt luni mai tirziu (dupa ce cumparase cele 23,15% pe care le detinea Cubic Expression, societate a magnatilor irlandezi J.P. McManus si John Magnier, ce au facut bani de pe urma cailor de curse). In februarie 2005 a avut loc prima incercare a americanului de a prelua clubul fapt care a starnit miscarile de protest ale suporterilor, care au incercat sa anihileze manevra lui Glazer. Consiliul de administratie al clubului a respins oferta de cumparare a miliardarul american, motivul respingerii fiind faptul ca s-a considerat ca planurile economice prezentate de Glazer sunt prea “agresive”, existand posibilitatea ca astfel sa creasca ponderea comercialului în detrimentul aspectului sportiv. Esecul nu l-a dezarmat pe Glazer care pe 12 mai 2005 a dat lovitura prin firma sa Red Football, astfel ca si-a asigurat 71% din actiuni, iar pe 16 mai a ajuns la 75%, ceea ce i-a dat control total asupra companiei. si posibilitatea sa o delisteze de la bursa. Urmatorul pas a fost anuntul viitoarei delistari de la Bursa si inaintarea catre actionarii minoritari, marea majoritate a acestora fiind formata din suporterii diavolilor rosii, a unei oferte de preluare a actiunilor contra unei sume de 300 pence per actiune. Suporterii au respins oferta, dar Glazer a reusit sa acapareze pana la urma 97,6% din actiuni, fapt in urma caruia conform legislatiei britanice, ii da dreptul sa cumpere toate titlurile aflate in proprietatea actionarilor minoritari. Totul l-a costat 1,5 miliarde de dolari, dintre care doar o treime investiti din banii sai, restul fiind imprumutati.

Aceasta preluare nu a fost deloc pe placul suporterilor celui mai bogat club din lume, iar instalarea la conducerea clubului englez a fiilor magnatului Joel, Avi si Bryan Glazer a fost scanteia care a aprins fitilul. Astfel ca, la prima vizita a celor 3 fii la sediul clubului dupa ce tatal lor a devenit patronul clubului, fanii au reactionat. Zeci de mesaje impotriva familiei au fost afisate pe stadion, iar in afara arenei, sute de suporteri au manifestat violent strigand “Moarte lui Glazer”, ridicand bariere in jurul stadionului, si aruncand cu diverse obiecte, astfel ca “cei 3 crai de la Apus” au fost nevoiti sa paraseasca stadionul in duba politiei. Razboiul atinsese cote maxime. Unul dintre liderii suporterilor lui Manchester a declarat cu aceasta ocazie “Familia Glazer este inamica clubului Manchester United. Sunt dezgustatori si ne provoaca greata. Ei au preluat clubul, dar asta este o situatie de moment. Ii vom demonstra lui Glazer ca suntem greu de invins. Pe termen lung, brandul Glazer se va deteriora mult. Glazer va pierde acest razboi”. Fanii au boicotat vanzarea de abonamente si de produse cu emblema clubului, dar pana la urma majoritatea au “cazut la pace” cu magnatul american, acesta asigurandu-le suporterilor un loc in Consiliul de Administratie si demonstrandu-le ca tine cont si de parerile lor.

Dar unii dintre suporterii diavolilor rosii, cei mai radicali, care nu au inghitit gogoasa, si-au mentinut pana la capat pozitia instransigenta. Acestia au creat un nou club FC United, ocazie cu care au lansat un manifest:

“FC United este un nou club de fotbal fondat de suporterii dezamagiti si privati de drepturi ai lui Manchester United. Crezul nostru este de a crea un club care sa se autosustina pe termen lung si care este detinut si condus democratic de membrii sai, care este accesibil tutroro comunitatilor din Manchester si la care pot participa pe deplin.

Desi condusi de circumstante diferite, FC United s-a inspirat din exemplul altor grupuri de suporteri care au pasit pe acest drum, inclusiv AFC Wimbledon, care ne-au oferit ajutor neprecupetit.

FC United intentioneaza sa devina un club care se adreseaza tuturor fanilor care au fost ingrijorati de ceea ce s-a petrecut la Manchester United si de cum s-a dezvoltat clubul si fotbalul, culminand cu preluarea clubului de Malcolm Glazer. Vom urma cele mai bune traditii din trecutul lui Manchester United, dezvoltand politici care sa incurajeze participarea tinerilor, atat ca jucatori cat si ca suporteri.

FC United va fi o asociatie non-profit democratica, membrii sai vor avea aceleasi drepturi si obligatii, entitate dupa modelul companiilor de Industrie si Aprovizionare. Adunarea generala (EGM) se va axa pe alegerea membrilor Consiliului Director, sia conducerii clubului pentru sezonul care va urma.

Avem planuri ambitioase pe termen lung. Mai intai vrem sa fim vazuti ca un bun exemplu de cum se poate conduce un club in interesul membrilor sai si sa fie si in beneficiul comunitatii locale. Dar sa nu uitam ca suntem un club nou si vom avea nevoie de rabdare pentru a ne atinge telurile. Cu sprijinul membrilor si suporterilor nostri, suntem increzatori si siguri ca le vom atinge.

7 reguli principale despre cum va functiona clubul sunt redate mai jos, si odata agreeate de membrii, ele vor fi urmarite de membrii alesi al Consiliului Director:

1. Consiliul Director va fi ales in mod democratic din randul membrilor;

2. Deciziile vor fi luate de catre membrii dupa principiul, un membru-un vot;

3. Clubul va dezvolta legaturi stranse cu comunitatea locala si se va stradui sa fie accesibil tuturor, fara nici un fel de discriminare;

4. Clubul va depune toate eforturile pentru a avea preturi cat de cat accesibile, pentru a avea cat mai multi abonati;

5. Clubul va incuraja pe cat e posibil, participarea tinerilor din comunitatile locale, atat ca jucatori cat si ca suporteri;

6. Consiliul Director va depune toate eforturile pentru a evita mercantilismul;

7. Clubul va ramane o organizatie non-profit.”

Clubul a fost inscris in primul sau sezon intr-o liga de amatori, a 11-a divizie in piramida fotbalului englez si a jucat meciurile de pe teren propriu la Droylsden (localitate limitrofa Manchesterului), pe stadionul “Butcher’s Arms”. Au ales echipament retro, folosit de Manchester United cu ani buni in urma. Tricouri rosii simple, doar cu sigla clubului pe piept, sorturi albe si jambiere negre. Dupa 3 promovari consecutive, in acest sezon FC United va juca in Northern Premier League Premier Division, a 7-a divizie in piramida fotbalului englez. Au avut in fiecare an cea mai mare afluenta de specatori din respectiva divize, si au fost in top 100 ale tuturor diviziilor din campionatul englez, cu o medie de 2.500 pe cei 3 ani. Majoritatea sunt fosti membrii ai brigazilor lui MU. Si-au schimbat numele, dar in sufletul lor dragostea fata de MU nu va dispare niciodata. Tocmai din aceasta imensa dragoste s-a nascut actualul club.

In noiembrie 2006 a avut loc Adunarea generala a Actionarilor, clubul trasandu-si noi orizonturi, noi tinte de atins in urmatorii 6 ani:

1. Promovarea pana in 2009 in Conference North (a 6-a divizie engleza);

2. Atingerea unei audiente de 6.000 spectatori la meciurile de acasa in 2009;

3. Construirea pana in 2012 a propriului stadion, daca este posibil in centrul lui Greater Manchester;

4. Dezvoltarea pana in 2009 a unei baze proprii de antrenament;

5. Creearea unei echipe de fotbal feminin in sezonul 2007-2008 (lucru nerealizat pana in prezent).

In incheiere, iata un fragment dintr-un articol scris in Fotbal Vest de Mihai Comsulea care a fost la penultimul meci al lui United din sezonul 2006-2007, cu Salford City:

“In peluza si in capatul tribunei principalei, fiesta. Fanii, in tricouri rosii marca Tempest si cu fularele lui FC United la gat au cantat neincetat “We are the Busby boys!” atmosfera ca pe vremuri. Liberi ca pasarea cerului, in picioare, cantand, dansand, exultand. Nu tu fetele inclestate si contorsionate de incrancenare din tribunele din Premiership. Or fi fost ei doar 2594 fani, asta pentru ca promovarea era deja in buzunar, dar te-ai simtit la meci. Fetite desculte cu fulare desfasurate deasupra capului sau mamici cu carucioare. Si un unic banner…”1958 – le suntem datori pe veci”, cu referire la tinerii jucatori ai lui United rapusi in accidentul aviatic din Bavaria.

In cealalta peluza insa,nu tu picior de fan dar o desfasurare de steaguri si bannere ros-albe-negre. “FC United of Manchester South Manchester Ultras”, “Punk Football”, “Ten Division Lovesong” asta probabil de la liga a zecea, noul inceput, “2 Uniteda 1 soul”, “The Red Revolution”, “Real Soul”, “Children of the Revolution”, “I don’t have to sell my soul”, “Makin Friends Not Millionares”, ” I Stand Well Alright” si surpriza totala ” Mancunian Magic US Branch” adica bransa americana a lui FC United, “FC United SW France”, steaguri ale lui Ajax, ale Ungariei sau Argentinei si un Warsaw cu litere de o schioapa.

La tribuna a 2 si ea acoperita, avand 6 piloni de sustinere, la fel, mai nimeni, doar 3 camere de filmat,un comentator si cativa ziaristi. Dar un colt de stadion a garantat ambianta de exceptie. Cand Rodhri Giggs a marcat in min 56 pentru 3-1, “Champion” a rabufnit cu putere. Doaa promovari in 2 ani si din noua editie UniBond League. Pana atunci, in presezon un amical cu fratii in simtiri, cei de la AFC Wimbledon, din Londra, care la fel, deziluzionati de noua oranduire, au luat-o nu demult de jos si sunt deja in esalonul 7, Ryman Premier.O treapta mai sus.

Doua United,un suflet de suporter….”

PS Si in Romania s-a petrecut un caz similar. Este vorba de actuala proaspata divizionara B, CSM Petrolul 52 Ploiesti. Dar despre acest caz autohton vom vorbi intr-un alt articol.

degady64