“Legea lui Mitica” Art. 19, alineatul 1: “spectatorilor le este interzis sa introduca sau sa incerce introducerea, in arena sportiva sau in orice alt loc de desfasurare a unei competitii sau a unui joc sportiv, de …corpuri contondente.. ori alte asemenea obiecte…“
Cand am auzit prima data despre acest articol imi spuneam ca nu are cum sa fie adevarat, pentru mine era o gluma, una nu foarte buna. Brusc imi vine in minte cam cum incepea viata mea pe stadion, undeva prin 1989, pe la 4 ani…nu mai stiu exact ce meci era, tot ce tin minte de atunci este ca tata imi daduse un stegulet care pur si simplu m-a fascinat. De atunci abia asteptam sa vina sambata, sa ma ia tata la meci, sa flutur in voie steguletul meu (de care eram atat de mandru). Sincer, aceasta amintire mi-a ramas in memorie ca printre cele mai frumoase ale copilarie mele. Facand o paralela cu copilaria celor mici din zilele noastre, ma intreb eu: cu ce drept poate fura cineva aceste clipe minunate unui copil?
Chiar ma intrebam cum poate arata un stadion total lipsit de steaguri, lipsit de acele culori ce parca-i dau viata, imi inchipuiam exact o piesa de teatru jucata pe un teren de fotbal. Desi nu vroiam neaparat sa vad cu ochii mei cum ar putea arata un asa stadion, mi s-a intamplat, la Praga, pur si simplu erau momente cand parea un meci ce se juca fara spectatori (si cu toti stiam cat de dezolante sunt partidele cu portile inchise).
O singura comparatie imi vine in minte cand ma gandesc la legile propuse de “mai-marii fotbalului romanesc”: vom vedea tribunele si peluzele din Romania “colorate” la fel de “vesel” ca o zi ploioasa de toamna tarzie.
Articol aparut in Flyerul “Ultras, nu infractori” numarul 3, realizat si distribuit cu sprijinul peluzelor din Bucuresti, Craiova, Timisoara, Arad, Vaslui, Constanta, Cluj, Iasi, Galati, Brasov, Tulcea si Ploiesti
Frumos articol, si mi-a trezit si mie o amintire placuta, la un meci de prin 96-97 cred ca primul meci al meu a fost sau printre primele meciuri. M-am vospit pe fata cu acoarele cu albastru sustinandum echipa FC FARUL CONSTANTA. Si eram f fericit ca stateam printre suporterii de atunci. Acum cei mari au plecat si e randu’ nostru sa indrumam alti copii care iubesc echipa.
Comentariu prin dRog — august 31, 2008 @ 4:09 pm |