Drumul pana pe Artemio Franchi si cronica ultra’ Fiorentina-Steaua

Spun de la inceput ca imi vine foarte greu sa relatez cronica unei deplasari ca asta, pentru ca eu am plecat separat de restul grupurilor din Peluza Sud. Ma voi stradui sa fiu cat mai scurt si obiectiv, tinand cont ca deplasarea la Firenze a durat 6 zile pentru mine.
Duminica dimineata am ajuns impreuna cu inca un membru Vacarm pe aeroportul din Constanta de unde am luat cursa Ryanair spre Pisa, oras aflat la 80 km de Firenze. Ajunsi in Pisa am luat un autocar care, dupa o ora de mers, ne-a lasat in fata garii centrale din Firenze.

Ma rog, cred ca nu are rost sa spun ce mica mi-a fost uimirea sa constat ca cei 12 mii de “rommani” care o ard prin celebrul oras renumit pentru arta si cultura sa, isi fac simtita prezenta la tot pasul, mai ales prin centru… probabil in cautarea unor muzee, cladiri sau teatre celebre. Am incercat sa nu ii fac sa isi piarda timpul si apetitul cultural, asa ca mi-am facut cat mai putin simtita prezenta in jurul concetatenilor ce populeaza celebrele piete florentine. In schimb m-am imprietenit cu cativa italieni si spanioli, studenti acolo, care m-au ajutat pe mine si pe prietenul meu sa ne facem viata mai “usoara”. Am gasit chestii pe care nu le gasesti la magazine, la preturi chiar ft bune (aviz vizitatorilor de Amsterdam…va recomand o plimbare seara prin Piata SantaCrocce).
Cazarea la un hostel este in jur de 20 euro/pers pe noapte. Ceilalti din Peluza Sud au sosit luni si s-au cazat la un hostel unde pentru 22 euro/pers beneficiai de piscina acoperita, jacuzzi, sauna, baie de aburi.

Firenze e un oras care are cca 270 mii de locuitori, un oras vesel, plin de tineri, turisti, foarte multi studenti (nu neaparat studenti italieni). Oamenii sunt foarte deschisi si ok atunci cand vad ca stii sa te porti si in marea lor majoritate nu au prejudecati in privinta romanilor. Am stat de vorba cu multi si am constatat ca si ei isi dau seama ca tiganii si cocalarii care vin acolo nu sunt reprezentativi pentru Romania, ci sunt niste neadaptati in propria tara…probabil ca ne se vor adapta nicaieri si vor fi mereu goniti datorita comportamentului si lipsei de educatie. In general toata regiunea Toscana este orientata catre ideologia politica de stanga, poate si d-asta exista o mai mare toleranta pentru emigranti decat la Roma spre exemplu.

Firenze se aseamana mult cu Timisoara. Mi s-a parut un fel de Timisoara ceva mai dezvoltata. Are un trecut istoric si cultural foarte bogat, are piete frumoase, are oameni mai blanzi si mai sociabili decat cei din Capitala, multi tineri, complex studentesc, o singura echipa pe care o iubeste toata lumea, dar absolut toata lumea din acel oras. Cat am stat acolo am vazut femei, batrani, copii, fete tinere imbracati cu accesorii sau haine alb-violete. Cam pe unde te duci gasesti ceva alb-violet. La foarte multi tineri vezi accesorii vestimentare cu emblema orasului din care este derivata si emblema clubului AC Fiorentina. Ca si clubul din Timisoara, Fiorentina a avut de suferit o perioada de timp datorita falimentului, insa datorita sprijinului suporterilor si a popularitatii acestui brand, clubul a fost preluat de alti finantatori si a ajuns iar in topul echipelor de fotbal din Italia.
Viata de noapte este una foarte plina. Exista cluburi foarte scumpe unde consumatia minima obligatorie este 250 euro/pers, dar exista si multe pub-uri si cateva discoteci in centru, mereu pline tineri si studenti. Intrarea in astfel de cluburi este undeva intre 10-20 euro si in pretul asta beneficiezi de cel putin o bautura gratis.

Meciul a fost marti seara. Ne-am strans toti de la Peluza Sud Steaua in dupamiaza zilei de marti in Piata Domului, chiar in centrul orasului. Au fost cu noi si cativa baieti veniti de la Arad. Dupa ce am consumat unii mai putine, altii mai multe, beri la jumate (care la ei sunt la 600 ml), am inceput sa cantam, am aprins cateva fumigene… Insa nu am avut niciun fel de problema cu trecatorii sau cu suporterii locali. La un moment dat au aparut cateva masini ale politiei italiene si s-au postat in jurul nostru pentru a preintampina eventuale conflicte.

Un moment care mi-a placut si m-a impresionat mult a fost atunci cand un grup de tineri sarbi s-au apropiat de noi, ne-au aplaudat si ne-au rugat pe cativa sa facem poze impreuna. Ne-au spus ca sunt suporteri ai echipei Steaua Rosie Belgrad si ca noi, romanii suntem fratii lor. Le-am raspuns ca si noi ii consideram la fel si apoi am continuat sa bem si sa cantam.

Inainte cu aproximativ 2 ore de meci, am plecat spre stadion pe jos, neinsotiti de forte de ordine, circa 40-50 de insi. Tot drumul am cantat si am fost priviti de cetatenii de acolo cu o oarecare admiratie.

Ajunsi la stadion ne-am intersectat cu ultrasii locali. Noi nu i-am provocat, nici ei pe noi. Ne-am vazut de drum si atat. In tot acest timp, politia si-a facut foarte putin simtita prezenta. Singurul lucru care imi dadea impresia ca e un meci de mare importanta si mare risc, erau cele doua elicoptere care patrulau deasupra stadionului.

La intrarea in incinta stadionului, pe unde aveau acces doar suporterii romani, ne-am intalnit si cu cei de la Peluza Nord care venisera cu 3 autocare. Alaturi de cei din Nord, tot la aceasta intrare venisera si aproape 1500 de romani stabiliti in Italia care voiau sa vada Steaua. Am avut o discutie cu cei de la Peluza Nord si s-a vorbit ca nu ar fi bine sa dam torte la acest meci, pentru ca s-ar putea ca Steaua sa primeasca suspendare. Nu toata lumea a fost de acord, multi membri de la ambele peluze au introdus torte si fumigene in interiorul stadionului. Nu le-am aprins… nici nu prea am avut de ce. Totusi, sunt convins ca daca Steaua marca un gol la cele doua ocazii imense avute in ultimele minute, s-ar fi aprins torte si fumigene la noi in sector.

Au fost prezente toate grupurile de la Nord si Sud Steaua. Am avut si cateva mesaje. Unul a fost adresat lui Adi Mutu (care a fost injurat de mai multe ori la scena deschisa – fapt cu care eu personal nu sunt de acord). A mai fost un mesaj aniversar al grupului Vacarm, care exact in seara meciului implinea 6 ani: “VCM – SIXXX Years” si unul tot al grupului Vacarm, cu urari de bine pentru mitica dragomir.

Meciul a fost unul foarte tacticizat, pe alocuri plictisitor. O bara a Fiorentinei si 3 ocazii imense ale Stelei au fost singurele momente notabile ale meciului. In sectorul nostru s-a cantat continuu, fara oprire. Desi am inteles ca la TV nu prea ne-am auzit, acolo ni se parea ca cei de la cele doua peluze fiorentine au uitat sa cante si stau sa ne asculte pe noi. Atunci cand am tacut pentru cateva secunde, era o liniste mormantala pe tot stadionul. Erau si momente timide cand ii auzeam pe cei aflati la peluza sud a lor. Oricum, am ramas surprins de masurile drastice de la intrare. Nu aveai voie cu ceas la mana, cu curea la pantaloni sau alte accesorii cu care puteai rani pe cineva. Toate acestea se lasau la o garderoba la intrarea in stadion, pretul fiind 2 euro. Cei din peluzele lor i-am vazut ca stateau pe scaune, doar la nord se mai ridicau in picioare. Foarte putine steaguri de fluturat si foarte putin entuziasm in momentul cand cantau. Cu o seara inaintea meciului, la un post local de televiziune a aparul primarul orasului, care i-a amenintat pe ultrasii fiorentini ca se vor lua masuri drastice impotriva lor daca vor ataca romani sau nu vor respecta regulile impuse pe stadion…in incheiere a adaugat ca ar putea inchide stadionul din cauza lor la urmatoarea etapa. Am ramas surprins. Credeam ca la noi e rau, dar vad ca nici italienii nu stau prea bine.

Dupa meci am fost insotiti la autocare. Cei de la Nord au ramas acolo, noi am plecat cu niste autobuze speciale pana in centrul orasului.
Miercuri a fost zi de vizitat si de cumparaturi prin Firenze.
Joi am vizitat Pisa impreuna cu amicul meu, iar vineri ne-am luat zborul catre tara.

Lecce