Cronica ultra’ alb-rosie: CS Otopeni-Dinamo 2-3

Meci cu Otopeniul. Satul cu aeroport isi joaca meciurile de acasa la Ploiesti. Asa ca, duminica la pranz am plecat spre Ploiesti. 5 microbuze (4 PCH si unul Sud) plus cateva zeci de autoturisme au umplut DN 1 si au ajuns la stadionul Astra, fie prin centrul orasului fie de pe centura Ploiestiului, fara nici o problema majora.

Astfel ca pe stadion au fost circa 1.000 de suporteri si simpatizanti dinamovisti, majoritatea fiind grupati intr-o extremitate a Tribunei a 2-a, iar restul asezandu-se pe grupulete la T1 si la T0.

Organizarea a fost destul de buna, accesul fiind ingreunat pentru s-a facut pe o singura poarta pentru vreo 400 de oameni. Am avut 2 sectoare la tribuna unde s-a stat cam inghesuit si nu s-au putut atarna toate steagurile gruparilor pe gardul din fata, asa ca s-au pus si pe cele laterale, fapt care a afectat vizionarea meciului in cazul celor care stateau la margine. Au fost pe garduri Supras, Front 48, Energizatii, Nuova Guardia, Mad Men, Tifosi, Panzer, Dogs of War, Supreme, Piatra Neamt, DOL, Brigate, Octombrie Negru, DNL, Power Puff, Fara Griji, MB, FFS si Unici Colentina.

Au fost cateva sp2b si steaguri de fluturat (chipul lui Catalin Hildan, Gruppo storico, Brigate, etc), un stegulet al Tibetului si in repriza a 2-a FFS a afisat un mesaj cu adresa la „captura” de la benzinaria din Ciortesti „la Istanbul baietie / cu banii din benzinarie”.

A fost o prestatie buna spre foarte buna a galeriei dinamoviste, din punct de vedere sonor, cantandu-se aproape 100% din timpul de joc si din pauza dintre reprize, atunci cand au fost aplaudati si incurajati rezervele din acest meci, Marius Niculae, Vranjkovic si Gabi Torje. De remarcat colaborarea vocala foarte buna dintre PCH si Sud, care au cantat impreuna „piese” din ambele peluze, de la „nordistul” „oriunde merg..si orice fac…in fata vad doar rosu-alb….sufletul meu e colorat…in alb si rosu…rosu-alb!„ pana la „sudistul” „eee cainii rosii ale, numele provine din istorie si nimeni n-o sa-l schimbe” . Cireasa de pe tort a constituit-o perioada de dupa fluierul final al lui Marius Avram, atunci cand minute in sir, „galeriile reunite” au cantat noul slagar alb-rosu (opera Supras):

„ce se intampla acum ce e in mintea mea/ de ce departe de tine nu pot sta/ de ce putine imi sunt cuvintele / sa pot sa imi masor sentimentele/ pentru ca m-am nascut si-am sa mor caine/ ale ale ale dinamo ale”

De partea cealalta, la T1 se aflau 2 bannere, unul Ultras si altul Grupul XXL, iar la singura peluza a stadionului Astra se aflat cativa zeci de suporteri gazda cu steaguri mari de fluturat si care au afisat pe gard un mesaj in sarba adresat jucatorilor proprii (Popovic si Lazic) si antrenorului Jesic.

Drumul spre Bucuresti a fost scurt si a decurs fara probleme, asa ca am mai apucat cateva ore de somn.

degady